Friday, November 26, 2010

poveste II - Istoria pipei - continuare

Bine v-am regasit,
Am promis si ma tin de cuvant, chiar daca am intarziat un pic , incerc sa ma strecor prin timpul afectat prelucrarii , fabricarii si vanzarii pipelor mele...
Spuneam ca in secolul XVII in Anglia, tara cu cei mai multi consumatori de pipa, se gaseau doua tipuri de pipe , cele scurte (cutty) si cele lungi (churchwarden)
In prezent exista mai multe tipuri de pipe in intreaga lume. Multi prefera pipele din portelan, dotate cu un tub lung in forma de spirala si doua vase. Altii prefera pipele din lemn de cires. Insa cele mai populare sunt pipa din spuma de mare, pipa din lemn de maces si pipa din cocean de porumb.Cele mai scumpe si cele mai cautate sunt pipele din "briar" , o excrescenta de la radacina plantei de maracine sau cel putin asa as traduce eu cuvantul care in limba romana nu se traduce (unii spun ca e maces , altii ca e maracine) , in franceza fiind cunoscut drept "bruyere". Este preferat acest tip de lemn pentru ca nu are o fibra bine definita , este foarte dur si nu arde la fel de repede ca alte esente.


Se mai folosesc cu succes lemnul de nuc , cires, visin, chiar si lemnul de maslin. Eu am folosit, plecand de la ideea ca englezii stiu mai bine , lemn de mahon. E un lemn de esenta tare , cu fibre bine definite si care dau un desen interesant la slefuit, in plus , adauga o aroma placuta si dulce tutunului.
Pipa din spuma de mare este facuta dintr-un compus de silicat de magneziu care se extrage in cea mai mare parte din Asia Minor. Nemtii credeau ca subtanta in forma sa pura semana cu spuma de mare solidificata, dandu-i astfel numele de meerschaum - adica spuma de mare. Mestesugarii din turcia si nu numai ,inca mai fac manual pipe din spuma de mare pe care le incrusteaza cu busturile zeilor sau personalitatilor istorice.
Originile pipei din lemn sunt legate de un fumator francez care in timpul unei calatorii in Corsica in 1820 si-a pierdut pe drum pretioasele pipe din spuma de mare. L-a rugat pe un mestesugar local sa ii faca o pipa din lemn de maces. Fumatorul a fost atat de incantat de noua sa pipa incat a trimis in Frata o nava intreaga cu lemn de maces si a inceput sa produca acolo pipe din acest lemn.

Cel care, pentru mult timp, a cules laurii pentru aducerea tutunului in Europa a fost Sir Walter Raleigh care a adus tutunul din Virginia in Anglia la sfarsitul secolului al XVI-lea. Intr-adevar, el este cel care a adus tutunul in Anglia facand mare senzatie la curtea reginei Elisabeta I, insa tutunul a ajuns mai demult in Europa, adus de Cristofor Columb. Ajuns in Indii, acesta scria in jurnalul sau despre indienii din Caraibe care tineau in maini "lemn pe jumatate ars". Conform unei povesti, primul european care a fumat a fost Rodrigo de Jerez, unul dintre membrii echipajului lui Columb, care a luat mostre de tutun din Indii si le-a adus acasa in Spania. Povestea spune ca sotia lui Jerez l-a denuntat mai tarziu in fata Inchizitiei pentru ca "inghite foc, scoate fum si cu siguranta este posedat de diavol".
Pipa cu apa, foarte populara pentru fumat in Orientul Apropiat timp de secole bune, a fost inventata de catre persani pentru a fuma hasis. Primele pipe cu apa se numeau narghilea, de la cuvantul arab pentru nuca de cocos, pentru ca nuca de cocos a fost folosita la inceput pentru crearea primelor pipe prevazute cu vas cu apa parfumata, prin care trece fumul inainte de a fi inspirat. Mai tarziu, arabii au creat pipe mai elaborate facute din cristal. Unii barbati persani erau atat de pretentiosi cand venea vorba de gustul fumului venit de la apa parfumata incat le puneu pe sotiile lor sa fumeze patru sau cinci vase de tutun sau hasis una dupa alta pentru ca fumul sa fie de buna calitate.
Firesc, mare parte din tot ce scriu este bazat pe povesti, legende sau fapte greu de probat la atata vreme dupa ce s-au intamplat.

Daca v-a placut ce am scris pana acum , daca vi se pare interesant si credeti ca merita osteneala, promit sa revin si sa incerc in postarile viitoare sa ajung in prezent cu speranta ca , vorba cuiva , sa nu par rasist sau semit nu spun a cui , cum n-ajuta asa nu strica sa ne informam si cine stie , sper , sa redescoperim impreuna placerea de a fumega dintr-o pipa de calitate si-o poveste nu prea lunga.

Tutun aromat si seri cu povesti de taina, asta va doresc!

No comments:

Post a Comment